August 18, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Am fragmentul acesta de la o prietena: 
“Asta ţine de dragoste: a privi la om şi a vedea în el o frumuseţe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viaţa a făcut din el, a săvârşit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferinţă, durere pentru că omul e nedesăvârşit şi totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Şi iată, dacă priveşti măcar o dată la om în felul acesta, poţi să îl îndrăgeşti în pofida a tot ce le sare în ochi altora.
Cât de des nu se întâmplă ca celui îndrăgostit să i se spună: „ce ai găsit la el? ce ai găsit la ea?” – şi omul dă răspunsul absolut delirant: „dar nu vezi ce minunată este, ce frumos este?..” Şi se dovedeşte că, da, aşa şi este, omul cu pricina e minunat, pentru că cel care iubeşte vede doar rănile. De lucrul acesta, iată, e foarte important să nu uităm. Este extrem de important să ne amintim că dragostea este realistă până la capăt, că ea îl cuprinde în întregime pe om şi că ea vede, ea este văzătoare, însă în loc să osândească, în loc să se lepede de om, ea plânge pentru schilodirea lui şi este gata să îşi dea viaţa pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat să fie îndreptat şi tămăduit. Asta este ceea ce se numeşte atitudinea „cu întreagă înţelepciune” faţă de om, acesta este adevăratul principiu al dragostei, cea dintâi viziune serioasă. “
(Taina iubirii, Mitropolitul Antonie de Suroj, Ed. Sophia)
August 5, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Pentru ca astăzi, 5 august, este prăznuit Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, redau mai jos una dintre poeziile Sfântului:
Cugetări scurte
Niciodată duhul nostru
Nu se poate linişti
Dacă nu ne dăm silinţa
“Întru Domnul a trăi”.
După cum nu tace pruncul
Când lipseşte maica sa,
Tot asemenea şi duhul
Nu se poate alina.
Întru Domnul este pacea,
Întru El odihna mea,
Calea cea adevarată
Şi acum şi pururea.
Când mintea vrea s zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrăjmaşul tainic
Ne bântuie mereu.
Împrastie gândirea
Ca pulberea în vânt
Şi caută să tragă
Privirea la pământ.
Privelişte deşartă
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din “vesnicul liman”.
Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.
O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.
Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc.
July 31, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Ce frumoasă şi curată e prietenia adevărată… Se întemeiază pe dragostea sinceră dintre oameni şi pe dăruire. Iar să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi e cea de a doua mare poruncă. Sfinţii, prin viaţa lor, ne arată că sufletul nostru, în adâncul său, după asta şi tânjeşte - să asculte de cuvântul lui Dumnezeu, păzindu-i poruncile. Cum spunea
părintele Rafail Noica, poruncile sunt ceea ce sufletul nostru îşi doreşte de fapt. Numai că noi nu ne dăm seama pentru că dorul nostru pentru Dumnezeu îl umplem cu cele ale lumii. De aceea şi suntem nemulţumiţi şi ne tot dorim să
avem tot mai mult. Şi avem, dar parcă tot lipseşte ceva… sau, mai bine zis,
Cineva.
L-am scos pe Dumnezeu din vieţile noastre, de aceea nu ne putem astâmpăra setea de a avea. De aceea, de multe ori, prieteniile noastre au de suferit… pentru că nu-L punem pe Hristos între noi, ca El să fie piatra de temelie în relaţia noastră cu aproapele. Ne apropriem de oameni din interes ca să avem noi ceva de câştigat. Sfinţii în schimb ne dezvăluie puţin din Împărăţia ce va să fie…
“Ne-am descoperit unul altuia dorinţele, a căror ţintă era iubirea de inţelepciune, viaţa cea lepădată de lume, şi am fost unul pentru altul şi prieteni, şi comeseni, şi rudenii. Amândoi aveam aceeaşi îndeletnicire - virtutea - şi o singură năzuinţă până la vremea plecării de aici: să vieţuim pentru nădejdile viitoare, aşa ca unul prin altul şi unul pe altul să ne ridicăm către Dumnezeu.” (Extras din: Seminţe duhovniceşti. Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, editura Lumea Credintei)
Cuvinte vii, care ne arată trăirea spre care un creştin trebuie să tânjească…
__._,_.___
July 29, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Într-una din predicile sale, părintele meu duhovnic, Părintele Ciprian Negreanu de la ASCOR Cluj-Napoca, spunea că toate cele pe care le facem trebuie să aibe sfârşit în Dumnezeu. Dacă nu e aşa, orice gând, orice faptă ne sunt nouă mormânt, dacă acel lucru nu ne duce spre Dumnezeu. Când mâncăm să ne gândim că Dumnezeu a mâncat şi EL, a umblat şi El ca şi noi. Să ne gândim că luni Dumnezeu a uscat din temelie smochinul, marţi a spus pilda fecioarelor, miercuri a fost vândut de Iuda…
Amintirea de Dumnezeu este ca un cârlig de aur care te prinde de veşnicie… care niciodată nu va pieri…
Cu cât se leagă mintea noastră mai mult de cele veşnice devenim veşnici, cu cât se leagă mai mult de cele pământeşti… devenim pământeşti. Toate cele pe care le facem pentru Dumnezeu rămân veşnic…
“Căutaţi întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
Dumnezeu să ne ajute şi să ne întărească!
(Crâmpeie din Predica la Duminica a VII-a după Cincizecime - Vindecarea celor doi orbi)
July 29, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Cei buni…
“Se arată prin smerenia lor. Nu ţin seama de lucrurile lor personale şi nu pun decât foarte puţin preţ pe ele. Cât despre alţii, tot li se pare mai presus. În toate lucrurile lor smerenia stăpâneşte. Cu cât lucrează mai mult, cu atât îşi plac mai puţin. Dorinţa vie este de a plăcea lui Dumnezeu. Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic. Sunt foarte fericiţi când nu sunt băgaţi în seamă şi când sunt criticaţi de alţii în lucrările lor. Când sunt lăudaţi de cineva, ei sunt foarte uimiţi. Nu doresc altceva să înveţe decât numai ce le este de folos. Cei smeriţi nu dau învăţături nimănui.”
extras din: Seminţe duhovniceşti. Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, editura Lumea Credinţei.
(carte foarte frumoasă şi ziditoare de suflet).
July 29, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Femeile mironosiţe... la mormânt
[Fapte 6,1-7; Mc. 15, 43 - 16, 8]. Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit! Iar bărbaţii parcă se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu si rămân în nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul? Nu, aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greşeală din pricina înaltului preţ al dragostei şi al ţintei sale. Atunci când au văzut şi au pipăit şi ei, fiecare dintr-înşii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: „Domnul meu si Dumnezeul meu”, si de-acum nimeni n-a mai putut să-i despartă de Domnul. Mironosiţele şi Apostolii închipuie cele două laturi ale vieţii noastre: simţirea şi chibzuinţă. Fără simţire, viaţa nu e viaţă; fără chibzuinţă, viaţa e oarbă - iroseşte mult şi dă puţină roadă sănătoasă. Simţirea trebuie să meargă înainte şi să dea imbold, iar chibzuinţă să hotărască timpul, locul, mijlocul de împlinire si, îndeobşte, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă. înlăuntru, inima merge înainte; iar când e vorba de faptă - chibzuinţă. Atunci când simţurile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rău, poate că ne vom putea bizui numai pe ini¬mă, aşa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori şi roade, şi din inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip înţelegător în curgerea vieţii noastre.
(Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul la Duminica Mironosiţelor, din “Talcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Editura Sophia)
June 13, 2009 - Posted by Diana Ana - 0 Comments
Un monah rugându-se la mănăstirea Valaam, Rusia
Mereu pe fugă, cu multe pe cap şi prea puţin timp liber… uităm să ne oprim puţin şi să facem o pauză… Tânjim totuşi după ceva şi începem atunci să ne facem de cap, crezând că aşa se rezolvă… când, de fapt, însetăm după apa cea vie… după liniştea şi bucuria pe care numai apropierea de Dumnezeu ne-o poate da…
Acest site vine în întimpinarea celor care vor să guste din apa aceasta… în marea vieţii plină de griji…
Nădăjduiesc ca măcar cineva să găsescă folos în aceste pagini…
Numai bucurie!